Clicky

Increderea In Sine – Interviu [Audio] cu Cezar Stefan Jinga

‘Increderea in sine’ este cautata pe Google de in jur 1000 de persoane, luna de luna. Asta ma face sa ma gandesc ca este un subiect important care merita discutat. De aici si interviul de mai jos. La sfarsit ai si clipul video cu versiunea interviului audio. Sper sa-ti placa. Revino pe blog pentru alte interviuri… sa incepem…

Cine este Cezar Stefan Jinga?

Cezar Stefan Jinga este un antrenor de fitness, insa pasionat de foarte multe lucruri, in acelasi timp. Asta este una dintre probleme, as putea spune, cand ma intreaba cineva cu ce ma ocup, pentru ca sincer, imi plac atat de multe activitati incat nici nu stiu ce sa zic.

Sunt si scriitor, pe de-o parte. Imi place in special lucrul cu oamenii. Nu ma vad facand ceva singur, in afara de scris. In rest, cursuri online, cursuri offline, cat mai mult lucrul cu oamenii, seminarii, workshopuri, si cam astea sunt activitatile pe care le fac zilnic.

Foarte interesant. Ai si un web site unde oamenii te pot urmari?

Am avut un blog pe care am scris o perioada, insa am refuzat sa mai pozez acolo si mi-am ales ca platforma unde sa ma expun mai mult, pe Facebook. Am simtit ca oamenii sunt mai receptivi la Facebook decat la bloguri.

Perfect. Ai putea sa ne spui un lucru despre tine pe care nu l-ai mai spus niciodata nimanui?

Sincer… tin foarte mult la secretele mele.. si nu simt ca este potrivit sa spun astfel de lucruri.

Perfect. Sa mergem mai departe. Cand si de ce ai devenit interesat de dezvoltare personala?

Am devenit interesat de dezvoltarea personala la 19 ani cand eram in pragul sinuciderii. Viata mea arata exact ca in poeziile lui Bacovia, cu acea ploaie mototona, trista, eram singur, fara nici o directie in viata, fara nici un ghidas, nefericit evident, cu atacuri de panica, anxietate, depresie, si tot neamul.

Cum a inceput acest interes, care a fost primul pas?

Primul pas a fost constientizarea a ceea ce sunt cu adevarat si iesirea din aceasta iluzie mentala, ca eu sunt corpul acesta, ca eu sunt Cezar cu problemele lui si toate aceste lucruri care ma afectau. Imi amintesc si acum, cum eram pe balcon, in Spania locuiam pe vremea aceea. Am iesit cu gandul sinuciderii pe balcon, fara sa spun nimic nimanui, fara nici un bilet de adio, fara nimic, pur si simplu eram foarte decis s-o fac.

Atacurile de panica erau atat de persistente incat practic imi terminau viata. Nu mai puteam sa merg sa ma angajez undeva, nu puteam sa ma intalnesc cu femeile, nu mai puteam sa ies cu prietenii in conditii normale, ci doar sa ma plang. Si am simtit eu ca este momentul s-o termin cu viata mea. Insa in acel moment in care ma uitam in gol, de la etajul 6, de unde priveam, dintrodata am simtit ca sunt privit, din acel vid, si totusi nu era nimic. A fost o senzatie foarte ciudata. A fost prima data cand am experimentat-o si nu intelegeam. Ma simteam stanjenit si incomod.

Simteam aceasta prezenta care se uita la mine, si, dintrodata, fara voia mea, pur si simplu, am simtit ca si cum cineva mi-a pus un aspirator pe gura, si mi-a tras sufletul in afara corpului. M-am detasat de corp undeva la vreo 5 metri de mine, si stateam undeva deasupra, nu in punctul de unde ma vedeam de jos, ci in punctul de deasupra ma vedeam, si imi vedeam corpul.

Eu nu eram nimic. Eram pur si simplu o energie, probabil, nu stiu ce sa spun despre ceea ce eram in momentul acela, insa am vazut ca nu sunt corpul si instant, m-a luat o stare de eliberare as putea spune, si de ras, in acelasi timp, pentru ca vedeam acolo un personaj proiectat care crede ca are niste probleme, pe cand eu simteam acea pace launtrica si o beatitudine de nedescris, iar, din nou – fara voia mea – nu stiu cum s-a intamplat asta, am fost proiectat inapoi in corpul meu si am ramas cu aceasta intelegere din afara corpului.

Practic a fost un… nu stiu cat a durat in timp, poate un minut, poate cateva secunde, poate o fractiune de secunda, insa ceea ce stiu este ca a fost esential acel moment si mi-a schimbat viata pentru totdeauna.

Foarte interesant. Stiu ca in literatura de specialitate, se numesc, genul acesta de experiente, calatorii extracorporale… le poti numi asa?

Exact, calatorii astrale, dedublare, iesire din corp, se numesc in mai multe feluri.  Chiar am avut una si in locuinta mea.

Poti sa ne spui mai multe despre ea…

Sigur, pot sa spun mai multe. S-a intamplat dupa o seara cand am consumat foarte mult alcool. Am ajuns acasa pe la 7 dimineata, in conditiile in care la 8 trebuia sa incep lucrul. Lucram chiar aici, la sala de la subsol, la scara unde locuiesc, si fiind intr-o stare de ebrietate destul de avansata si dezhidratat, atunci cand m-am trezit, contactul cu lumina alba m-a facut sa ametesc foarte tare (am o mica sensibilitate la lumina alba) – a-m ametit – mi-am pierdut asa un pic cunostinta pentru o vreme. Am baut apa. Am incercat sa ma hidratez, m-am spalat pe fata, nu prea a functionat.

Am avut un client. L-am antrenat. Cu greu. Iar apoi i-am spus colegei mele: “Roxana, eu urc in casa pentru ca trebuie sa ma odihnesc putin, uite sunt terminat’. Fiind duminica, seful nu era pe acolo am zis, hai poti sa imi iau ora asta linistit. Am venit in casa, am incercat sa inchid ochii, insa de fiecare data cand inchideam ochii, simteam cum inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare. Incepea un fel de frica. M-am pus pe o parte, nu reuseam sa adorm. M-am pus pe burta. Incepeam sa-mi simt inima cum bate, o simteam cum bate in saltea si cum revine, e efectul asta… era un efect foarte ciudat.

M-am intors inapoi cu fata la tavan, am inchis ochii si am avut aceeasi stare. Practic am simtit cum sunt extras din corpul acesta. Eram raspandit prin toata incaperea, prin toata camera. Nu am iesit mai mult decat se vede aici. Si imi vedeam corpul de deasupra. Trebuie sa recunosc ca eram putin speriat in momentul acela, pentru ca credeam ca am murit sau ceva de genul… avand in vedere ca eram in starea aia si ma simteam foarte rau, insa am inceput sa ma plimb pe aici, sa fac lucrurile… dar nu pot sa zic ca ma plimbam eu, eram plimbat mai bine zic ca ceva care pluteste prin atmosfera, prin nimic, iar la un moment dat am revenit in corp, din nou, fara voia mea.

Nu eu controlez asta, pur si simplu se intampla.

Am intalnit persoane care spun, care afirma ca pot face asta voit, insa eu nu am incercat niciodata s-o fac si nici nu vad rostul pentru care as face-o.

Am inteles. Imaginea de sine vs. stima de sine vs. increderea in sine. Ce poti sa spui despre acestea?

Imaginea de sine este foarte importanta tocmai de aceea am ales sa lucrez o buna perioada de timp in domeniul fitness-ului , insa imaginea nu este totul. Corpul acesta este doar un ambalaj si sa nu ne lasam prada acestei iluzii ca imaginea noastra e cea mai importanta, insa desigur este foarte important felul in care arati si putem observa la prima impresie atunci cand mergem undeva la interviu sau cand mergem sa ne deschidem o firma, cand mergem sa platim ceva, suntem tratati, suntem foarte etichetati, as putea spunem, de felul in care aratam, prin forma fizicului dar desigur si prin felul in care ne imbracam. De aceea consider ca o viata armonioasa trebuie sa includa si o dezvoltare spirituala si una mentala, dar sa nu uitam si de fiz – pentru ca este vehiculul cu care ne deplasam in aceasta viata.

Corect. Care ar fi pericolele unei stime de sine scazute?

Atunci cand ai stima de sine scazuta, in primul rand, ca barbat pot sa zic, iti scade radical succesul cu femeile, pentru ca au femeile o intuitie atat de dezvoltata incat te simt, te miros. Sunt mai rau decat, nu vreau sa fac o comparatie eronata, dar cum cainii iti simt frica, la fel femeile ti-o simt, dar mult mai tare decat atat, si am avut experiente in care incercam sa maschez aceasta stima de sine scazuta, si functia poate o zi – doua, insa dupa aceea, cand imi uitam sa-mi pun masca, femeile simteau si totul se darama, pentru ca, normal, ele s-au indragostit de acel Cezar care era puternic, nu de acel Cezar cu o stima de sine scazuta, care de fapt purtam o masca.

Ai putea sa ne povestesti putin despre atacurile de panica, cum ai trecut peste ele, dar mai mult decat atat, ce gandeai in momentele acelea si ce simteai?

Sigur ca da. A fost crunt. Atacurile de panica au pornit in urma unui esec emotional sa spunem. Cu totii am trecut prin prima dragoste, stim cum este, stim ce este durerea, suferinta. Am avut parte de niste traume din copilarie care m-au urmarit pana de curand as putea spune. Imi aduc aminte de niste scene care au legatura cu mama, care m-au afectat foarte tare, iar intr-un moment de cumpana cand mama era in coma, in spital – aveam grija de ea – ma suna fosta iubita de pe vremea aceea. Aveam 17 ani. Sa-mi spuna ca totul va fi bine, ca e langa mine, sa nu-mi fac griji pentru ca mama mea se va face bine, insa de data aceasta, intuitia mea s-a dezvoltat foarte mult, si am simtit ca imi ascunde ceva, pur si simplu am simtit ceva in vocea ei.

Am intrebat-o unde este, spre surprinderea mea a fost sincera si mi-a spus, probabil stia ca nu o sa-mi las mama care era pe patul de moarte in spital. I-am zis mamei care degeaba ii spuneam ca oricum nu era constienta, ca voi lipsi 10-15 minute, am luat un taxi, m-am dus in locul in care era iubita de pe vremea aceea. Am vazut-o sarutandu-se cu tipul pe care-l uram cel mai mult. Era un baiat care mi-a facut niste lucruri si nu-l suportam. Deci ar fi putut fi oricare altul dar mai putin acela.

Am simtit cum cerul mi s-a prabusit in cap, cum inima s-a umplut de energie si am simtit o explozie, ca si cum, pur si simplu, s-a daramat totul in interiorul meu. Sangele nu mai ajungea la creier. Am simtit cum am o stare de moleseala si cum incep sa lesin si primul meu gand a fost – mor – pur si simplu simteam ca mor, nu mai credeam ca voi prinde lumina zilei de maine. 

Am plecat din locul respectiv. Am iesit afara din local ca sa iau aer. Era iarna. M-am linistit cat de cat. Am respirat profund. Nu i-am spus iubitei respective ca am vazut-o, in momentul acela. Am ales sa nu-i stric distractia sau poate ca mi era frica de ce urma sa se intample. I-am zis dupa aceea, m-am intors la spital si cand sa intru in spital, dupa cum prea bine stii sistemul din Romania medical nu e atat de dezvoltat, asistenta nu a venit la timp sa-i scoata perfuzia mamei, si a inceput sa-i urce sangele, iar mama – vazand ca nu vine nimeni s-o ajute – si-a scos singura perfuzia, s-a umplut de sange si fix in momentul in care eu am intrat in camera spitalului era plina de sange si venea spre iesire.

Si acel moment practic a fost puncutl culminant al acestei intamplari. Deja ca eram distrus de experienta cu iubita mea, stiind ca si mama se simte rau si mai ales vazand-o plina de sange, a fost maxim pentru mine si mi-a dat un soc extraordinar.

Acela a fost momentul in care chiar am clacat, am simtit ca practic cad din picioare, insa ceva din mine – aceasta prezenta care a fost aici dintotdeauna si care niciodata nu va pleca, pentru ca nu are unde sa plece – m-a tinut in picioare. Pur si simplu eram constient de puterea din interiorul meu si desi toate drumurile duceau catre partea aceasta de jos, catre iad, ceva ma tinea catre drumul meu catre divinitate.

Si am reusit sa-mi mentin cumpatul, am respirat din nou profund, m-am uitat in ochii mamei, mi-am luat energia din adancul cel mai profund al inimii mele si mi-am continuat ziua. Insa a fost foarte dificil. S-a terminat cu plans, cu o trauma care m-a urmarit foarte mult timp, 16 luni mai exact mi-a luat sa ma detasez de atacurile de panica. Si daca vrei sa afli si cum am scapat de ele. S-a intamplat chiar in ziua aceea in care m-am detasat de corp. Eram pe balcon. Dupa 16 luni in care nu mai suportam si atacurile de panica erau principala cauza pentru care simteam ca nu mai am ce cauta aici pe lumea aceasta.

Dupa ce s-a intamplat chestia cu iesittul din corp, am intrat intr-un moment de meditatie, as putea spune. M-am dus in camera mea. Mi-am asezat capul pe palme in fata calculatorului. Am inceput sa plang. Am dat un pumn in masa. Si am zis : ‘m-am saturat de mine’. Si atunci s-a intamplat un click. Stai putin, cum adica m-am saturat de mine. Daca eu m-am saturat de mine, cine sunt eu si cine este acest mine de care m-am saturat. Apoi al doilea click, ba daca eu sunt chestia asta care vorbeste, cine este cel care asculta, pentru ca exista ceva aici in interiorul meu.

Atunci am reusit sa identific si mai bine, cine sunt eu – acea prezenta din afara corpului care m-a observat pe balcon si acest eu care mereu vorbeste si da din gura in mintea noastra, care era Cezar, cel care suferea si vroia sa se arunce. Si in acea dupa-amiaza, ca sa fie sigur Universul ca merg pe drumul benefic evolutiei mele spirituale, mi-a trimis si recomandarea sa vad Secretul. Un prieten drag din orasul meu natal, stia situatia in care ma aflu si mi-a recomandat sa vad secretul, care consider eu a fost cireasa de pe tort pentru mine.

Am inteles. Daca ar fi sa vorbesti in cateva cuvinte despre esenta acestui film, care ar fi secretul din spatele Secretului.

Secretul din spatele Secretului, din punctul meu de vedere, nu pot vorbi decat din adevarul meu. Este motivational ceea ce este prezentat acolo. Intr-adevar schimba vieti. Insa oamenii consider ca nu inteleg esenta care este – actiunea – nu prea se vorbeste foarte mult de actiune, se vorbeste despre a vizualiza lucruri, despre a te pune in starea accea in care ai viata pe care ti-o doresti.

Insa e foarte dificil daca nu acceptam locul in care ne aflam acum pentru ca degeaba ma gandesc eu la versiunea a lui Cezar cea mai evoluata daca eu nu accept ceea ce sunt acum. Pot sa-mi imaginez ca sunt multi-milionar si sunt tipul cu cea mai mare incredere in sine posibila, dar eu daca nu sunt, mintea incepe sa rada de mine, da, pe bune, tu chiar crezi ca esti chestia asta – ia de aici – si mi mai arunca cate o pastila care sa ma faca sa inteleg ca nu am increderea respectiva.

Si, dupa cum spuneam, aceasta acceptare a momentului prezent, a ceea ce suntem acum, consider eu ca este foarte importanta, si nu mi amintesc sa se fi mentionat foarte mult de ea, si actiunea. Degeaba vizualizezi lucrurile astea, degeaba iti faci un plan, daca nu actionezi si daca nu te lasi ghidat de aceasta putere a inimii. Pentru mine intuitia si inima sunt calea.

In opinia ta care ar fi primii 3 pasi ca sa dezvoltam increderea in sine?

Primii 3 pasi, dupa cum am spus, acceptarea. Asta mi se pare cel mai important. Asta consider ca este pilonul acestei increderi in sine, stalpul fundamental. Pentru ca daca nu ma accept asa cum sunt, practic traiesc in conflict, si nu am cum sa evoluez.

Al 2-lea pas este sa fiu constient de cine sunt cu adevarat si de care sunt capacitatile mele, care este darul meu, pentru ca fiecare persoana este unica, fiecare persoana e speciala, insa multe persoane nu inteleg cu adevarat ce inseamna sa fi special si incep sa se compare unii cu altii. Dar dupa cum spunea si Einstein e absurd sa comparm un peste cu maimuta pentru abilitatea lui de a se catara in copaci. Pestele niciodata niciodata nu o sa reuseasca sa faca asta. La fel cum tu esti bun in domeniul tau, eu sunt bun in domeniul meu, consider ca fiecare persoana trebuie sa-si gaseasca darul si sa afle acel lucru la care este el cel mai bun.

Pentru ca indiferent de cat de neagra, cat de intunecata si de cat de dezastruasa ar fi viata cuiva, fiecare este foarte bun la ceva anume. Important este sa-ti gasesti acel lucru. Si pasul 3. Disciplina. Daca nu esti disciplinat, iti pierzi motivatia. Si mi se pare ca Zis Ziglar spunea asta – ‘motivatia e ca dusul. Trebuie sa-l faci zilnic.’ ca altfel mirosi.

La fel si cu disciplina. Daca ti-ai stabilit care sunt obiectivele tale. Daca ti-ai stabilit si ai simtit care este darul tau si vrei sa-l pui in aplicare oamenilor, daca nu esti disciplinat si nu lucrezi in fiecare zi la visul tau, practic incepi ca si in chestia cu dusul, mirosi, la fel si aici, iti pierzi entuziastmul si nu ai succes. Si prin urmare iti pierzi din nou stima de sine.

Cum putem sa ne auto-motivam ca sa nu ne pierdem acesta disciplina a stimei de sine?

Un exercitiu pe care eu l-am facut, atunci cand m-a trezeam dimineata, in loc sa-mi verific Facebook-ul sau Whatsup-ul, sau orice altceva, luam telefonul ce-i drept de pe noptiera pentru ceva constructiv as spune eu. Intram pe YouTube, scriam ‘motivational video’, vedeam un video, doua, trei, dar nici prea mult pentru ca altfel risti sa pierzi prea mult timp cu motivatia. Coboram din pat, ma duceam la baie, faceam un dus rece. Dusul rece ma ajuta foarte mult sa ma motivez si practic imi taie orice fel de lene. Dusul rece e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Faceam cateva flotari. Meditam 5 minute asupra lucrurilor pe care trebuia sa le fac in ziua respectiva. Ma umpleam de recunostinta pentru pur si simplu pentru ca exist, pentru simpla existenta care nu e atat de simpla, ci e ceva de-a dreptul fabulos si ceva sfant pentru mine.

Si astfel primeam toata motivatia de care aveam nevoie in ziua respectiva. Si era un proces pe care-l repetam constant in fiecare zi. Dupa cum am spus, disciplina e mama succesului.

Corect, asa este. Daca ar fi sa dai un sfat celor care nu si-au gasit acel talent, acel dar, ce ar trebui sa faca persoana in cauza?

Eu mi-am pus 4 intrebari intr-un moment de cumpana, ma aflam in Franta in ziua aceea, pierdusem toti banii din cele 2 businessuri in care investisem. Imi lasasem job-ul ca sa ma mut cu iubita de pe vremea aceea. Dupa cum observi, la mine are treaba cu iubita. Fiecare etapa transformationala a avut cu sine o iubire foarte mare. De aceea chiar pun pret pe iubire. Consider toate femeile care au existat in viata mea, le consider ca pe niste adevarati profesori. Din fiecare relatie am invatat ceva. Nici macar dintr-o interactiune de 1 minut in care sa fi intalnit o femeie la metro si s-o fi salutat sau sa ma fi uitat la ea, nu consider ca a fost asa, pur si simplu, fara nici un scop.

Consider ca orice interactiune m-a ajutat, si mai ales relatiile. Relatiile m-au ajutat foarte mult. Dupa cum iti spuneam, ma despartisem si atunci de cineva, urma sa ma mut cu ea in tara respectiva. Si am ramas fara job, fara casa, far bani, fara business, si mi-am pus 4 intrebari.

Stateam pe banca si m-am intrebat. Prima intrebare a fost urmatoarea:

Ce activitate ma face sa ma dau cu entuziasm jos din pat in fiecare dimineata?

Si s-a lasat linistea.

A 2-a intrebare a fost urmatoarea:

Care este acea activitatea pe care o fac cu atat de multa placere incat practic pierd notiunea timpului, uit si de foame si de tot?

A 3-a intrebare a fost…

Daca as fi deja milionar si banii nu ar mai fi o problema in viata mea, cu siguranta as face o activitate in fiecare zi, care ar fi acea activitate?

Din nou s-a lasat linistea

Si a 4-a intrebare si ultima…

Daca ar fi sa las ceva oamenilor, si sa-i inspir prin ceva, care ar fi acest ceva, care ar fi activitatea prin care i-as inspira.

Din nou s-a lasat linistea. Dupa care, dupa vreo 5 minute de meditatie in care stateam si observam oamenii care alearga prin parcul respectiv, mi-a venit raspunsul – si asa mi-am gasit vocatia!

Foarte interesant. Increderea in sine si dezvoltarea spirituala. Cum le legi pe acestea?

Increderea in sine si dezvoltarea spirituala. Eu vad viata exact ca pe o roata. Si daca nu exista un echilibru intre fizic, mental si spiritual, consider ca nu se poate invarti corect si tot va exista un dezechilibru. Nu exista armonie daca nu le dedicam timp fiecarui aspect din cele 3 mentionate.

Si increderea in sine… de fapt eu am inceput cu dezvoltarea personala si apoi am ajuns la dezvoltarea spirituala. Pot sa zic ca dezvoltarea personala m-a ajutat foarte mult sa ma dezvolt ca om, sa inteleg care sunt abilitatile mele, sa inteleg care sunt valorile mele, sa inteleg care mi-e darul si ce potential am in aceasta lume. Consider ca m-a facut un om mai bun, si m-a ajutat sa evoluez spre versiunea maxima a acestui personaj, insa dezvoltarea spirituala a fost cea care m-a invatat sa fiu fericit cu adevarat , si sa ma simt liber, sa ma accept asa cum sunt, sa-mi umplu inima de iubire, sa inteleg cine sunt ceilalti in raport cu mine. Si asta a adus un maxim de echilibru in viata mea.

Nu as putea sa spun ca dezvoltarea spirituala a fost mai buna, poate ca nu as fi inteles-o la fel de bine fara sa fi trecut prin dezvoltarea personala, de accea consider ca armonia cea mai perfecta, sa zicem asa, este o combinatie intre aceastea doua.

Ce a fost esential in a trece de la dezvoltarea personala la cea spirituala… te-ai dus la seminrii, ai citit carti… sau cum ai jonglat cu aceasta… cu teoria versus practica…?

Da, auzisem despre meditatie… nu eram eu familiarizat cu termenul, ce inseamna meditatia, ce inseamna yoga, ce inseamna spiritualitatea, si o asociam foarte mult cu religia.. nemaifiind religios, fugeam de spiritualitate pentru ca nu intelegeam la ce se refera exact… pana in momentul in care am citit prima carte, era de la Eckhart Tolle – Puterea Prezentului, si atunci am constientizat ca Dumnezeu nu are nici o religie, si ca ideea pe care o aveam despre spiritualizata era foarte gresita.

Imi imaginam ca daca sunt spiritual trebuie sa ma calugaresc, sa merg pe un varf de munte si sa ma izolez, sa nu mai am treaba cu lumea. Insa se dovedeste ca a fost total gresit ceea ce credeam. Dar probabil, cum nimic nu e intamplator, aveam aceste ganduri pentru ca nu eram pregatit pentru acest pas.

Si cand ai fost pregatit?

Am fost pregatit atunci, la 22 de ani, cand am pus prima data mana pe Puterea Prezentului, nici nu mai stiu cum a aparut in viata mea aceasta carte, nu -mi amintesc. Ceea ce imi amintesc este ca dupa Secretul, am intrat pe Google sa vad cine e Joe Vitale, si Bob Proctor, toti acestia din Secretul.

Am inceput sa le citesc cartile, carti care recomandau alte carti. Prima carte de fapt dupa Secretul a fost a lui Louise Hay, Tu Ai Puterea De A-ti Vindeca Viata – ceva de genul acesta se numeste – si tot citind recomandarile acelor autor, cred eu ca am ajuns la Eckhart Tolle, sau din videourile de pe YouTube – nici nu-mi amintesc, sincer.

Si atunci, probabil eram pregatit, pentru ca daca nu eram pregatit, nu as fi inteles ceea ce mi se prezenta in cartea respectiva.

Acum la momentul acesta ce citesti?

Acum la momentul acesta citesc carti mai profunde din spiritualitate, as spune, si axate mai mult pe partea tantrica, pe partea de sexualitate. Consider ca energia sexuala este cea mai puternica energie dintre toate, si cum la mine se manifesta intr-un mod mai vulcanic as putea spune, am fost nevoit sa invat s-o tin in frau, pentru ca altfel imi risipeam energia, mi se ducea in toate directiile, nu imi gaseam scopul, nu imi gaseam directia, si viata mea arata ca un cumul de ata, care era foarte dezorganizat iar Tantra si in special continenta sexuala m-a invatat cum din acest cumul de ata dezoriganizat sa fac un ghem frumos.

Foarte frumos spus… daca ar fi sa recomanzi trei carti de dezvoltare spirituala, care ar fi acestea si de ce?

O intrebare destul de dificila pentru ca depinde foarte mult de nivelul de evolutie la care a ajuns persoana care m-a intreaba si ar trebui sa cunosc acea persoana…

O carte de nivel incepator as recomanda cartile lui Eckhart Tolle, de exemplu, Puterea Prezentului, cu care am inceput, Un Pamant Nou, pe care am vazut ca ai citit-o, parca la tine am vazut-o recent, si Linistea Vorbeste. Astea ar fi 3 pentru inceput care m-au ajutat sa inteleg spiritualitatea foarte bine.

De nivel mediu as spune, David Hawkins – Let It Go, Putere vs. Forta, Krishnamurti – Renuntarea La Sine, astea ar fi de nivel mediu, dar se poate sa nu fie adevarat ceea ce zic, ceea ce consider eu mediu poate pentru cineva e incepator sau avansat.

Pentru niveluri avansate, ar fi acestea vechi, in sanscrita cum e – Bhagavad Gita – de exemplu. Bhagavad Gita a fost una dintre cartile care m-au luminat cel mai mult as spune. Insa ceea ce vreau sa mentionez este ca depinde foarte mult conexiunea aceasta pe care o ai cu maestrii respectivi. Daca nu rezonezi cu felul lor de a prezenta lucrurile, nu ai cum sa le intelegi, si nu ai cum sa te pui in acea stare in care esti practic detasat de minte si nu mai incerci sa intelegi lucrurile cu mintea ci le simti in inima ta. E un pic dificil de explicat. Spritualitatea consider ca trebuie mai mult simtita decat inteleasa. Pentru ca daca doar o intelegi, e un simplu concept. Trebuie sa inveti ‘s-o fii’, s-o traiesti, astfel ii poti extrage esenta.

Vorbind despre maestri, care au fost acei maestri care te-au inspirat sau care te inspira si acum?

Primul a fost Eckhart Tolle, de la care am invatat. Apoi a inceput sa mi se para usor plictisitor, pentru ca in opinia mea cam incepea sa se repete aceleasi lucruri pe care le invatam de la el. Am trecut la OSHO – cu care am rezonat foarte mult. Mooji, care nu stiu daca a scris carti insa am vazut foarte multe videouri pe YouTube cu el. Ellen Watts, invat foarte mult de la el in prezent. Jim Carrey, imi place foarte mult, poate unii o sa rada cand aud asta, insa eu chiar il consider o persoana iluminata.

Si am cunoscut foarte multe persoane in Romania, persoane care se expun, si multe persoane care sunt izolate. Si am fost practic ghidat catre aceste persoane insa nu le pot mentiona numele pentru ca ei nu vor sa faca acest lucru, daca ar vrea ar aparea singuri in lume si si-ar face publicitate. Dar sunt persoane de care ma las ghidat chiar si acum. Consider ca educatia aceasta spirituala nu se termina. E o calatoria continua. Si chiar si OSHO mai invata de la cineva, si Ellen Watts si Jim Carrey si inclusiv maestrii mei mai citesc carti. Nu am putea spune ca exista un punct, punctul acela, atunci cand il atingi, asa zisa iluminare, nici nu mai are rost sa vorbesti despre spiritualitate atunci cand esti in punctul acela. Practic totul devine unu si consider ca nu te mai intereseaza sa vorbesti atat de mult despre lucrurile acestea.

Ce parere ai despre Biblie si mesajul ei?

Despre Biblie si mesajul ei… consider ca are foarte multa informatie relevanta, insa ceea ce am ales eu sa-mi extrag din Biblie sunt citatele lui Isus. Ceea ce spunea Isus. Recunosc ca nu am citit-o in totalitate, pot zice mai mult ca am rasfoit-o. Sunt foarte multe lucruri de spus despre Biblie si in general este un subiect despre care nu prea imi place sa vorbesc. La fel ca si politica, oamenii au opinii foarte taioase una impotriva celeilalte, si aleg sa raman in pacea mea interioara si sa nu ating prea mult aceste subiecte.

Biblia este o carte care poate ajuta pe multa lume, pe altii ii pot pune intr-o ceata si mai profunda.

Daca ar fi sa-ti adresezi tu tie o intrebare acum pe finalul interviului, care ar fi?

Cine esti tu? Si ce ai raspunde? Eu sunt.

Click aici pentru interviul audio

Hello world!

Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start writing! … [Continue reading]